Poetă, textieră, compozitoare și interpretă de muzică populară. Și-a dedicat activitatea promovării limbii române în nordul Bucovinei. A publicat cinci volume de versuri și albumul „Prutule, apă căruntă”.
Eugenia Cimborovici-Teodoreanu este o personalitate culturală care și-a dedicat activitatea promovării limbii române și păstrării identității românești în nordul Bucovinei și în diaspora românească. Datele publice despre biografia sa sunt relativ puține, însă informațiile disponibile conturează un parcurs remarcabil.
S-a născut la 27 august 1948, în satul Chetriș, fostul județ Bălți (astăzi în Republica Moldova).
A absolvit Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, după care a activat ca profesoară de limba și literatura română și ziaristă în ținutul Herța, regiunea Cernăuți.
A fost implicată activ în viața culturală a comunității românești din Ucraina, fiind președinta Fundației Civice Raionale „Gheorghe Asachi” din Herța, organizație care a desfășurat numeroase proiecte dedicate păstrării limbii, culturii și tradițiilor românești.
Împreună cu soțul său, Alexandru Teodoreanu, a organizat manifestări culturale, lansări de carte, comemorări și acțiuni dedicate promovării patrimoniului istoric și cultural al ținutului Herța. De asemenea, s-a implicat în promovarea operei pictorilor Arthur și Paul Verona.
Activitatea literară și muzicală
Eugenia Cimborovici-Teodoreanu s-a afirmat atât ca poetă, cât și ca textieră, compozitoare și interpretă de muzică populară. Poezia și cântecele sale au teme recurente precum:
- dragostea de neam și de limba română
- satul natal și casa părintească
- credința și valorile creștine
- familia și dorul
- istoria românilor din nordul Bucovinei și din Basarabia
A publicat cinci volume de versuri și cântece, lansate atât la București, cât și la Herța. Printre volumele cunoscute se află „Floarea din mine. Versuri și cântece”, apărut în 2003.
În plan muzical, a lansat albumul „Prutule, apă căruntă” (2013), care include cântece precum:
- Prutule, apă căruntă
- Dor de casa părintească
- Satul meu cu oameni de credință
- Lasă-mi, Doamne, glasul
- Iart-o, Doamne, pe mama
Contribuția culturală
Meritul deosebit al Eugeniei Cimborovici-Teodoreanu constă în faptul că și-a folosit creația artistică drept mijloc de conservare a identității românești într-o zonă unde românii au fost supuși, de-a lungul timpului, unor puternice presiuni de asimilare. Poeziile, cântecele și activitatea sa publică au încurajat folosirea limbii române, cultivarea memoriei istorice și păstrarea tradițiilor în comunitățile românești din regiunea Cernăuți. De asemenea, a publicat articole și evocări istorice dedicate ținutului Herța și destinului românilor din nordul Bucovinei.
În ansamblu, Eugenia Cimborovici-Teodoreanu este recunoscută drept una dintre personalitățile care au îmbinat activitatea didactică, jurnalistică, literară și muzicală într-un efort constant de promovare și păstrare a culturii și limbii române în comunitățile istorice românești din afara granițelor României.